Antrenamentul ciclic

Sintagma "antrenament ciclic" a fost consacrată în lumea sportului de culturişti. Contrar a ceea ce s-ar putea înţelege literal, metoda cu acest nume reprezintă o modalitate de periodizare a antrenamentului pe termen lung. Prefer utilizarea acestui generic, pentru ca medodele din teoria antrenamentului sportiv pe care se bazează sunt oarecum mai complexe şi mai "greoaie". Merită să amintesc că 'principiul solicitarilor optime si a cresterii in trepte a eforturilor' şi cel al continuităţii constituie baza antrenamentului ciclic.

Principiile specifice ale antrenamentului sportiv sunt bazate în mare măsură pe structura principiilor pedagogice. Ca şi în pedagogie, principiul continuităţii este un pilon de bază al exerciţiului fizic. Acesta implică necesitatea unei continuităţi cuplate cu o densitate săptămânală cel puţin minimă a antrenamentelor. Un antrenament per săptămână nu doar că nu foloseşte la nimic, dar are mari şanse de a fi chiar nociv.

Solicitarea optimă şi creşterea în trepte a eforturilor sunt în legătură cu principiul accesibilităţii şi individualizării din pedagogie. Pe scurt, solicitare optimă înseamnă o combinaţie echilibrată a parametrilor efortului, adică între volum, intensitate, complexitate, densitate şi durată (pe parcurs vom mai detalia). Creşterea în trepte a efortului, miezul antrenamentului ciclic, se referă la faptul că nivelul de efort nu creşte de la un antrenament la altul, ci de la un ciclu de antrenament la altul, un ciclu constituindu-se din acumulările realizate pe parcursul mai multor săptămâni.

În general, antrenamentul sportiv care vizează dezvoltarea anumitor caracteristici specifice sportului respectiv, se bazează pe ceea ce numim "supra-compensarea" biologică determinată de efort, indiferent că este vorba de calităţi motrice de bază sau de alte elemente. Efortul, prin oboseala produsă, duce la o scădere temporară, fiziologică, a capacităţii de efort. În urma metodelor de refacere, reprezentate în principal alimentaţie şi odihnă, organismul "supra-compensează" funcţiile solicitate, prin aceasta vizând adaptarea la solicitările respective. Pentru ca să aibă loc o creştere, solicitările trebuie să urmeze un anume ritm, care să permită refacerea după efort, pe de o parte, dar care să nu fie urmată de o pauză prea mare - de cealaltă parte -, fapt care ar conduce la pierderea adaptării şi pierderea beneficiilor aduse de exerciţiu fizic.

Sper că este destul de clar ce am spus până acum. Ne pregătim să vedem cum putem exersa în condiţiii optime, indiferent de sportul ales, în combinaţia potrivită a parametrilor efortului.