Moartea albă

Pe cât de tocit sună sintagma din titlu, pe atât este de adevarat că ne face să ne gândim la cine ştie ce tipuri de droguri tari sau expediţii în ţinuturile arctice. M-am gandit dacă să îi spun „moartea în oală” (sic!) sau „duşmanul din bucătărie” LOL, dar cred că mai aproape ar fi „inamicul alb”, deşi el poate fi şi bronzat, iar – destul de rar – prieten. Bănuiesc că aţi realizat că mă refer la dulcele zahăr cel de toate zilele, însă, presupun, că vă întrebaţi ce mi-a caşunat pe el. Ei, şi încă eu nu voi fi atât de vehement precum cei care exprimă poziţii radicale cu privire la acest subiect.

Acum, aţi băgat deja de seamă că zahărul şi „glucidele rapide” (mono-, di- şi chiar oligo-glucidele, sau ozele si ozidele pentru cei cârcotaşi) sunt în vârful piramidei alimentare, alături de toate „relele” care alunecă cel mai uşor pe gât LOL. Să fie oare la mijloc un complot împotriva noastră, a celor ce iubim îngheţata, ciocolata, prăjiturile şi alte asemenea bunătăţi, pus la cale de nutriţioniştii care au conceput piramida? Personal nu cred, şi am să vă spun şi de ce.

Zahărul, drăguţul de el, e bun şi dulce, ne dă energie destul de rapid şi se potriveşte într-o mulţime de alimente. Însă el pune cel puţin 2 mari probleme la nivel metabolic, atunci când este rafinat (vorbim de zahărul de bucătărie sau cum să îi zic, zaharoză?):
1. În cadrul procesului de rafinare, este ‚curăţat’ de toate vitaminele şi mineralele cu care este asociat în stare naturală, iar prin metabolizarea lui acesta „fură” minerale şi vitamine organismului;
2. Fără fibrele alimentare cu care este asociat în stare naturală (în speţa celuloză), zahărul trece prea repede în sânge (ceea ce numim un indice glicemic crescut) şi determină o reacţie pancreatică intensă; totul se petrece destul de rapid astfel încât pancreasul să fie suprasolicitat, iar - în faza următoare -, din cauză că energia din zahăr este cumva consumată sau stocată la rândul ei destul de repede, să dea un rebound (negativ) din cauza excesului de insulină (vă imaginaţi câtă risipă).

Există opinii conform cărora senzaţia de bine fiziologic depinde în mare măsură de nivelul constant al glucozei în sânge şi de tranzitul intestinal (ambele destul de perturbate de consumul iraţional de zahăr). S-a constatat că, dimpotrivă, administrarea de alimente cu indice glicemic foarte scăzut (cum este cazul în cadrul unor populaţii din jungla Amazonului) determină o longevitate ieşită din comun.

Vă rog să observaţi că m-am rezumat la a arăta cu vârful degetului eticheta ambalajului, fară a intra propriu-zis în conţinut (Google fie prietenul vostru dacă doriţi să aflaţi mai mult). Una din rarele situaţii în care cred ca aţi putea suplimenta consumul de zahăr este aceea în care efectuaţi eforturi prelungit aerobe, dar şi atunci începând după prima oră de efort.

Pentru cei care doresc să slabească, reamintesc faptul că excesul de insulină în combinaţie cu cel de glucide duce la depunerea excesului caloric în ţesuturi sub formă de grăsime.