Sportul potrivit 3

Termenul "sport" poate fi relativ echivoc în anumite situaţii. În cazul de faţă, înţelegem prin sport totalitatea modalităţilor de exersare fizică pe care le avem la dispoziţie, fie că este vorba de gimnastică analitică, mers sau alte tipuri de sporturi. Clasificarea sporturilor constituie un demers destul de complex, dat fiind că acestea pot fi sistematizate din mai multe perspective (e.g., de echipă sau individuale, în funcţie de anotimp, de mediul de desfăşurare, de echipamentul folosit, de calităţile motrice de bază, cu adversar direct sau nu etc.).

Abordarea noastră se va axa pe 2 perspecive: una dată de substratul biochimic al susţinerii efortului, prin prisma efectelor fiziologice produse de acesta, iar cealaltă pe dieta optimă care îl susţine. Ne vom îndrepta atenţia asupra modalităţilor de exersare care determină un consum ridicat de grăsimi şi a unei alimentaţii care previne depunerile de ţesut adipos şi menţine sau creşte masa activă (musculară).

Odată cu trimiterea primilor oameni în cosmos, realizând că aceştia urmau să petreacă perioade de timp relativ îndelungate în spaţii restrânse, în câmp gravitaţional modificat, a apărut o metodă faimoasă de exerciţiu fizic, care era un răspuns direct la nevoile astronauţilor: aerobicul. Sistemul de exerciţii cunoscute sub nunele de aerobic reprezintă adaptarea şi popularizarea programelor concepute pentru cosmonauţi. Aerobicul este gândit pentru cei care nu au mult spaţiu la dispoziţie, dar au nevoie de menţinerea sau dezvoltarea condiţiei fizice (rezistenţa aerobă). Ideea iniţială a fost simplă: pentru a satisface cerinţele efortului aerob, s-au adaptat exerciţiile cele mai simple din gimnastica analitică la ritmul care să menţină solicitarea cardio-vasculară la nivel optim. Treptat medoda s-a rafinat, au apărut şi mici obiecte ajutătoare, însă principul a rămas acelaşi.

Prin urmare, în acest moment nici măcar scuza că nu avem spaţiu pentru sport nu o mai avem. Însă mai recomandate decât aerobicul clasic sunt sporturile practicate în natură, care contribuie la arderea grăsimilor şi buna oxigenare a ţesuturilor.

Sportul potrivit 2

Nu îmi face plăcere să vă ameţesc cu tot felul de concepte şi teorii, insă vă garantez că înţelegerea celor de bază vă va oferi mari satisfacţii în ceea ce priveşte sănătatea. Găsiţi pe linkul furnizat la postarea anterioară şi detalii despre ciclul acidului piruvic. Înţelegerea rolului acestuia în cadrul procesului de "gestionare" a energiei din alimente, are un rol crucial în alegerea dietei corecte. Acidul piruvic poate continua reacţia prin tranformarea în glucoză (din 2 trioze), transformare în grăsimi (glicerină şi apoi esterificare în grăsimi) sau aminoacizi (proces de aminare).

Deci, dacă procesul continuă prin ciclul Krebs şi lanţul de transport al electronilor (fosforilarea oxidativă), randamentul energetic creşte de la circa 36 kCal/ mol glucoză la 688 kCal/ mol glucoză (click pe link pentru mai multe detalii - nu am mai stat să calculez exact în kCal din bilanţul energetic din ATP, însă aşa îmi aduca aminte că ar fi, luând în considerare şi dacă procesul pleacă de la glucoză sau amidon).

În practică cele expuse anterior au multiple implicaţii. Pe de o parte, alimentele cu index glicemic crescut (desemnează rapiditatea cu care acestea cresc nivelul de glucoză din sânge şi implicit reacţia insulinică) vor tinde să se depună sub formă de ţesut adipos, cele cu indice scăzut din contră, furnizând energie la nivel optim. De cealaltă parte, tipul de efort depus va avea influenţa direct calea metabolică a alimentelor, de unde rezultă importanţa tipurilor de exerciţii practicate.

Luaţi-vă timp să înţelegeţi aceste aspecte, pentru că vom face apel sistematic la conceptele respective atunci când vom discuta despre sportul potrivit fiecăruia.

Sportul potrivit

Aud adesea cum oamenii se plâng că merg la "sală" (de parcă ar fi sala de mese LOL) şi că nu se observă nicio schimbare, nici în ceea ce priveşte greutatea, nici în privinţa masei musculare. Îi mai întreb, aşa, de curiozitate: "ce faceţi voi acolo?" Păi ridicăm greutăţi, ridicări ale trunchiului din culcat dorsal etc., îmi răspund ei în general. Sau "fac aproape în fiecare zi 'abdomene', şi tot grăsime multa am pe burtă".

Situaţiile de genul acesta ilustrează importanţa nutriţiei, dar şi (sau poate mai ales) tipul exerciţiilor practicate. Mi s-a intâmplat şi mie să alimentez cu benzină maşina cu motor diesel LOL (ca în filemele cu proşti :D), însă a trebuit să golesc urgent rezervorul şi să pun acolo ce trebuie.

Majoritatea prietenilor îşi îngrijesc cu mai mare atenţie autoturismele decât propriile corpuri; este destul de greu de înţeles această atitudine. Poate că la nivel teoretic încă lucrurile nu stau atât de rău, însă când vine vorba să le punem în practică...

Am dicutat până acum câteva aspecte esenţiale despre modul în care corpul nostru obţine energie. Acum vom vedea cum anume este utilizată aceasta. Am amintit de glicoliză şi de ciclul acidului citric ca fiind căile majore prin care combustibilul ATP-ului este făcut disponibil muşchilor. Glicoliza este o modalitate rapidă de a obţine energie rapidă din glucoză, în absenţa oxigenului. Glicoliza este oarecum similară procesului de fermentaţie alcoolică: în ambele cazuri glucoza este folosită drept combustibil, cu diferenţa ca în cazul fermentaţiei alcoolice procesul este ireversibil. Problema glicolizei este că furnizează puţină energie per MOL în raport cu cazul în care la resinteza ATP participă şi oxigenul, rezultând, în plus, cataboliţi care trebuie neutralizaţi, cu avantajul - aşa cum spuneam - că energia este disponibilă imediat.

Vom vedea modul concret în care aceste concepte teoretice influenţează tipurile de exerciţii si sporturile pe care ar trebui să alegem să le practicăm.